COMUNICAT
privind asigurarea drepturilor ceangăilor maghiari din Moldova

Răspunsul episcopului romano catolic de Iaşi, PS Petru Gherghel la scrisoarea episcopului Tőkés László, deputat în Parlemantul Europei, atât în stilul, cât şi în conţinutul ei justifică încă odată necesitatea mişcării lansate de Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania pentru protecţia ceangăilor.
Din moment ce Prea Sfinţia sa invoacă principiul liberei alegeri a identităţii în cazul comunităţii ceangăilor din Moldova – cu toate că ei trăiesc pe locurile lor natale de sute de ani păstrându-şi cultura şi limba – şi pune astfel sub semnul întrebării chiar apartenenţa lor la comunitatea maghiară şi limba lor maternă – devine imposibilă nu numai găsirea unei soluţii, ci chiar posibilitatea de a purta un dialog constructiv. Invocând datele recensământului populaţiei, admite doar existenţa enoriaşilor romano catolici de naţionalitate română.
În această logică a ierarhului se regăseşte spiritul naţional-comunismului, conform căreia practica de urmat este chiar asimilarea. Înaltul prelat ignoră faptul că atât Preşedintele României cât şi Parlamentul au condamnat în comunicate oficiale crimele comunismului, aprobând concluziile cuprinse în Raportul Tismăneanu, prin care s-a constatat că regimul comunist din România a încălcat drepturile fundamentale ale omului. În acest Raport se fac referiri concrete la asimilarea forţată a ceangăilor care vorbesc limba maghiară, numărul lor fiind evaluat la aproximativ şaizeci de mii!
Înaltul ierarh nu ia în seamă nici cele cuprinse în Raportul întocmit de Tytti Isohookana Asunmaa (documentul nr. 9078/2001 al CE), pe baza căruia Consiliul Europei a emis o Recomandare privind protecţia ceangăilor, invocând – printre altele – Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, document dealtfel ratificat şi de Parlamentul României.
Problema cea mai gravă însă este că nici cererile formulate de ceangăi maghiari nu sunt luate în seamă. Spre exemplu: în 1991 ceangăii din Pustiana au înaintat o cerere către episcopia romano catolică din Iaşi, purtând semnătura a două sute de enoriaşi în care au solicitat asigurarea posibilităţii de oficiere a slujbelor religioase în limba maghiară. În urma acestei cereri au fost întreprinse la vremea respectivă „investigaţii riguroase la faţa locului”, şi – urmând metodele Securităţii – vicarul Grigore Duma i-a chemat la discuţii pe toţi cei două sute de semnatari, din care cauză, în urma presiunilor, unii şi-au retras semnăturile. Mulţi au fost însă care nu s-au intimidat, aşa că Episcopia era obligată să le răspundă în scris, ceea ce nu s-a întâmplat nici până în momentul de faţă. Cităm deci din scrisoarea episcopului de Iaşi: „Este un semn de mare respect a avea încredere în declaraţiile lor, în capacităţile lor de a-şi conserva obiceiurile, de a-şi păstra credinţa şi de atrăi în pace cu toţii.”
Într-o Europă multicoloră şi multilingvă al secolului XXI este inadmisibil a nega identitatea proprie a unei comunităţi. A contesta dreptul Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova – organizaţie civilă legal înregistrată şi care funcţionează cu respectarea prevederilor legale – de a se îngriji de identitatea culturală a ceangăilor nu este altceva decât desconsiderarea legilor în vigoare din România. Iar invocarea doctrinei naţional-comuniste a „altor persoane venite din afară, care învrăjbesc oamenii” ne ameninţă cu fantoma xenofobiei.
Regretabil că nu ne înţelegem cu ierarhul bisericii romano catolicilor din Moldova, cel care are în grija lui şi sufletele comunităţii cengăilor maghiari. Cu toate acestea insistăm în continuare ca împreună cu conducătorii comunităţilor ceangăilor maghiari să purtăm un dialog cu ierarhii bisericii romano catolice din Iaşi,


Oradea, 5 martie 2009


Conducerea
Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania

<<<


Printati aceasta pagina