Scrisoarea D-lui Petru Gherghel
- Şi răspunsurile Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova

"În urma scrisorii dumneavoastră, pe care mi-aţi adresat-o în ziua de 9 februarie 2009 via e-mail, doresc să vă spun că am rămas surprins de cele prezentate, precum şi de preocuparea pe care o aveţi faţă de enoriaşii Diecezei de Iaşi, de confesiune romano-catolică, şi am dispus o analiză la faţa locului după cum era firesc."

 

Un exemplu semnificativ de analiză la faţa locului este şi cea după cererea scrisă în 1991 şi semnată de locuitorii din Pustiana adresată Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi prin care se cerea episcopului Petru Gherghel aprobarea efectuării slujbei şi în limba maghiară. Cererea cu 200 de semnături a fost preluată de secretarul şi adjunctul episcopului, Grigore Duma, cererea neprimind număr de înregistrare, dar promiţând din partea Episcopiei răspuns în scris, care n-a sosit nici până în momentul de faţă. În schimb, în zilele următoare după audienţa "reuşită", împreună cu decanul competent, Grigore Duma vizitează parohia Pustiana. Şi – asemănător metodelor securiste – a început să-i cheme pe cei care au semnat cererea. Mulţi dintre cei care au semnat cererea şi-au asumat răspunderea pentru cele semnate; şi mulţi dintre ei şi-au negat-o din cauza presiunilor, a fricii, a trecutului în care nu aveai voie să-ţi asumi apartenenţa altei naţiuni decât cea română. Acest caz a învrăjbit locuitorii.

 

"Din cele constatate de delegatul nostru, precum şi din declaraţia scrisă a parohului locului, pr. Inocenţiu Arcana, un păstor foarte preţuit în comunitatea Nicoreşti, a reieşit că nimeni nu se împotriveşte orei de limbă maghiară în şcoală, într-un cadru legal, organizat, dacă acest lucru se cere şi se impune, aşa cum nu se împotriveşte nimeni desfăşurării orelor de limbă engleză, franceză, germană, italiană etc. Programa şcolară se întocmeşte în conformitate cu normele de învăţământ şi necesităţile reale ale şcolii şi comunităţii.
Cu privire la atitudinea parohului de Nicoreşti şi a altor preoţi, la care dumneavoastrăfaceţi referinţă, nu s-a verificat "o adevărată campanie duşmănoasă faţă de educaţia în limba maghiară". Mai degrabă se poate constata o grijă pastorală pe care preotul paroh o desfăşoară în parohia încredinţată, pentru a veghea la liniştea, la moralitatea şi la credinţa enoriaşilor care îi sunt încredinţaţi."

 

Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova are un statut legalizat printr-o sentinţă judecătorească în baza căreia funcţionează şi îşi desfăşoară activităţile prevăzute în statut. Printre acestea se numără şi activităţi extraşcolare de învăţare a limbii materne maghiare. Legislaţia în vigoare nu prevede autorizarea acestor activităţi de către şcoală sau inspectorat, sau de alte instituţii. Din cuvintele rostite de preotul din Nicoreşti reiese clar că este împotriva cursurilor de limbă maghiară:
„… Urmează să-i trimiteţi, ştiu eu, într-o excursie prin Ungaria, imediat care va urma, prin vară, şi să se mai întâmple nu ştiu ce. Deci lucrurile se fac cu cap, şi lămurite. Trebuie văzut scopul care este.... acestor.... prezenţa lor în mijlocul dumneavoastră. Eu personal deci interzic părinţilor şi copiiilor de a participa la acele cursuri. Deci cursuri sunt de engleză, se face la şcoală, ... , nu se face în casă la cineva în particular. Care nu întrunesc nici condiţiile cele mai elementare posibile pentru a desfăşura un minim de învăţământ...”
Transcrierea textului, dar şi fişierul înregistrat în biserică se poate citi şi asculta la adresa http://ro.csango.ro/index.php?page=atac_nicoresti.
Un caz asemănător s-a întâmplat în vara anului trecut la Cleja, când preotul a interzis copiilor participarea la orele de limbă maternă maghiară desfăşurate în şcoală, în cadru legal, altfel nu vor fi acceptaţi la mir. Părinţii acestor copii au fost sfătuiţi să-şi retragă cererile pentru studierea limbii materne maghiare. Şi astfel de situaţii se întâmplă constant în localităţile romano-catolicilor din Dieceza de Iaşi unde Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova are activităţi.

 

"Din analiza făcută în parohia menţionată nu a rezultat că părintele ar fi fost împotriva învăţării vreunei limbi, cu atât mai puţin împotriva învăţării limbii maghiare, mai ales că multe persoane din localitate lucrează în Ungaria. Nici credincioşii, întrebaţi fiind, nu au înţeles că parohul ar fi luat atitudine împotriva limbii, ci i-a avertizat asupra modului de lucru al celor două persoane venite în sat, care au trezit şi trezesc suspiciuni."

 

Cele două persoane în cauză au venit în Nicoreşti la începutul acestui an şcolar (2008-2009). Au lucrat la îmbunătăţirea condiţiilor din casa închiriată, s-au cunoscut cu oamenii locului, au vorbit cu ei, şi-au prezentat scopul. Odată cu începerea activităţii lor s-au prezentat la parohul localităţii pentru a prezenta activitatea lor în cadrul programelor şi activităţilor AMCM. Şi în acel moment preotul şi-a exprimat intenţia de a iniţia o campanie împotriva Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova şi activităţii acesteia. Aşa numita „atenţionare” de la sfârşitul liturghiei a urmat acestei discuţii. Biserica catolică ar trebui să recunoască activităţile AMCM care decurg de 10 ani şi să recunoască faptul că profesorii nu au desfăşurat nici o activitate ilegală sau care să submineze atoritatea bisericii catolice, nefiind nici pedofili, nici traficaţi de organe umane etc.

 

"De altfel, e firesc să-i simţim pe maghiari ca fraţi, de care ne leagă nu numai conjunctura istorică, ci şi cea geografică şi confesională. Păstrez, de asemenea, convingerea că fiecare are dreptul să-l laude pe Dumnezeu în limba lui şi, mai ales, sper să fiţi de acord cu noi că oamenii trebuie să fie respectaţi în ceea ce declară a fi. E drept, dumneavoastră vorbiţi de "ceangăii maghiari" din Nicoreşti şi din alte sate, dar recesămintele făcute de statul român arată că ei, în marea lor majoritate, s-au declarat şi se declară români şi catolici."

 

Ceangăii maghiari din Nicoreşti şi alte sate sunt o etnie maghiară, dialectul ceangăilor fiind un dialect arhaic al limbii maghiare. Dacă mergem în aceste localităţi şi-i ascultăm în ce limbă vorbesc aceşti oameni, putem constata că acest dialect este folosit uzual atât de adulţi cât şi de majoritatea copiilor. Este un abuz să negăm această apartenenţă.
La recesămintele de la sfârşitul secolului XIX-începutul secolului XX apar foarte mulţi ca maghiari, cu limbă maternă maghiară. Spre exemplu: Marele dicţionar geografic al României întocmit de George Ioan Lahovari şi editat de Societatea Geografică Română, Bucureşti 1898.
Judeţul Bacău. Populaţiunea
„După recensământul din 1890, judeţul Bacău numără 172.496 de locuitori.

După naţionalitate, populaţiunea urbană se împarte în 9.665 Români, 1.199 Unguri, 7.369 Evrei, 530 Armeni, 45 Greci, 629 Germani, 20 Ruşi, 5 Sârbi, 18 Francezi, 55 Italieni, 12 Elveţieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în total 19.200 suflete.

Populaţiunea rurală se compune din 123.132 Români, 24.715 Unguri, 5.197 Evrei, 47 Greci, 111 Germani, 5 Ruşi, 5 Francezi, 58 Italieni, 1 Englez, 35 Bulgari, în total 152.296 suflete.

Locuitori pământeni sub protecţiune română, de care, afară de Români, ţin şi Armenii, Ungurii şi Evreii: 170.883.

Cultul catolic numără în acest judeţ 32.463 credincioşi, mai mult ca în orice alt judeţ din ţară.

Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în judeţul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotuşului cu reşedinţa în Târgul-Trotuşul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotuşul şi cele din satele cu Săcui: Dărmăneşti, Pustiana şi Grozeşti. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reşedinţa în Bacău. De acest vicariat depind parohii de prin locurile locuite de Ciangăi şi anume: Prăjeşti, Bacău, Liuzi-Călugăra, Valea Seacă, Valea-Mare, Cleja şi Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcţie, deservite de 12 preoţi, 54 cântăreţi şi eclesiarhi. De acest rit ţin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate.”

 

În decurs de 60-80 de ani numărul acestora a scăzut drastic. Oare toţi au dispărut, au emigrat? Ori politica de asimilare dusă de regimul comunist şi ajutat şi de diferite alte instituţii i-a făcut să nu-şi recunoască aceste apartenenţe?
Chiar şi preşedintele Traian Băsescu a înfiinţat o comisie care a făcut un raport (aşa numit Raport Tismăneanu) prin care a fost condamnat regimul comunist, în partea dedicată minorităţii maghiare, la pagina 536 găsim şi trei aliniate în care se vorbeşte despre asimilarea forţată a ceangăilor din Moldova şi responsabilitatea în acest sens a bisericii catolice.
În continuare prezentăm aliniatele care se referă la ceangăi:

„Politica de asimilare a regimului comunist a avut consecinţe dramatice şi asupra situaţiei ceangăilor din Moldova, comunitate formată din aproximativ 60 000 de persoane cunoscătoare de limbă maghiară în cadrul romano-catolicilor din judeţele Neamţ şi Bacău. Primele încercări de asimilare forţată a ceangăilor datează din perioada interbelică, Biserica Catolică asumându-şi un rol important în acest proces. Facilitarea pierderii identităţii lingvistice a ceangăilor i-a permis Bisericii Catolice oprirea asimilării acestora în Biserica Ortodoxă (ANIC, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştrii - Serviciul Special de Informaţii, dosar nr. 63/1942, ff. 3-6.). Ca urmare a acestor politici, ceangăii nu au beneficiat de slujbe religioase şi educaţie în limba maternă.
În cadrul ofensivei împotriva cultelor, Partidul Muncitoresc Român s-a folosit de Uniunea Populară Maghiară, facilitând înfiinţarea, începând cu 1948, a unei reţele de aproape 40 şcoli cu predare în limba maghiară în regiunile locuite de ceangăi, acestea având menirea să slăbească influenţa Bisericii în cadrul comunităţii. Şcolile au fost închise treptat în perioada 1953-1958.
În anii 1970-80, în contextul accelerării procesului de asimilare, ceangăii care s-au declarat maghiari au fost persecutaţi de organele de miliţie şi de Securitate.”

 

"Sper, mai departe, să fiţi de acord cu noi, că oamenii nu trebuie învrăjbiţi de alte persoane venite din afară şi nu e bine să fie tulburaţi în convingerile lor cu privire la naţionalitate sau limba pe care o vorbesc. Este un semn de mare respect a avea încredere în declaraţiile lor, în capacităţile lor de a-şi conserva obiceiurile, de a-şi păstra credinţa şi de a trăi în pace cu toţi.
Nu cred că li se face un serviciu în păstrarea dialectului sau graiului pe care îl vorbesc, atunci când din afată li se propun alte valori, altele decât acelea pe care le simt şi le declară."

 

Suntem de acord că oamenii nu trebuie învrăjbiţi, dar ONG-urile au dreptul de a activa, de a lucra la păstrarea şi prezentarea publicului larg ale acestor valori culturale unice, acest dialect fiind recunoscut şi pe plan european, Consiliul Europei a adoptat raportul 1541 în acest sens formulând şi câteva recomandări statului român.
Necunoscând propria istorie, propriile valori şi rădăcini, aceşti oameni nu vor fi niciodată cetăţeni egali ai acestei ţări şi ai comunităţii europene. Este un semn de mare respect de a avea încredere că declaraţiile lor corespund realităţilor, şi aceste declaraţii nu sunt influenţate de sisteme politice, de reprezentanţi ai primăriei, ai poliţiei sau ai bisericii. Păstrarea dialectului se poate face doar cunoscând şi limba literară şi a valorii acesteia şi respectarea opţiunii fiecăreia în acest sens.

 

"De altfel, în Dieceza de Iaşi nu avem parohii ale "ceangăilor maghiari", cum afirmaţi în scrisoarea dumneavoastră, ci mereu s-a vorbit despre parohii cu credincioşi romano-catolici. Datoria noastră, aşadar, este să slujim poporul nostru credincios în limba pe care o cunosc toţi şi în respect faţă de oricare altă limbă pe care ei o folosesc, bine ştiind că Biserica Catolică nu este legată de o limbă sau alta, ci le preţuieşte pe toate ca daruri ale lui Dumnezeu."

 

În repetate rânduri credincioşii ceangăi maghiari romano-catolici din Dieceza de Iaşi au solicitat şi introducerea limbii maghiare în oficierea slujbelor religioase în comunităţile lor, dar aceste cereri nu au fost soluţionate până la momentul actual. De exemplu din localitatea Pustiana s-au făcut astfel de cereri începând din 1991. De fiecare dată cel puţin 150-200 de credincioşi au semnat aceste liste sau cereri individuale. Ar fi un semn de mare respect dacă aceste cereri ar primi o soluţionare favorabilă.
Ar fi un pas şi preîntâmpinarea acestor doleanţe atât din partea bisericii, cât şi din partea şcolilor. S-ar reduce simţitor cazurile asemănătoare cu cea de la Nicoreşti, sau din alte sate, oamenii ar lua-o ca pe ceva normal şi astfel nu s-ar produce nici tensiuni între locuitorii din comunităţi. Ar fi ceva normal ca atât în şcoală cât şi biserică să fie ore şi slujbe în limba maghiară. Ar fi un exemplu european.

 

"Cred, apoi, că o datorie a noastră, pe lângă cea a conservării tradiţiilor, a moştenirilor cultrale şi credinţei, trebuie să fie cea a înlăturării sărăciei în care se află mulţi dintre locuitorii meleagurilor noastre: drumuri proaste, lipsa unor mijloace moderne pentru un trai decent, munca pe ogoare cu mijloace rudimentare, necesitatea de a lucra departe de casă pentru întreţinerea familiei, precum şi dificultatea de a accede la diferite şcoli şi funcţii din societatea de azi etc. Toate acestea mă îndurerează şi mă preocupă deopotrivă."

 

Acest punct conţine un numitor comun pe baza căreia putem conlucra.

 

5.03.2009.

<<<


Printati aceasta pagina