Răspunsul episcopului Petru Gherghel din 26 februarie 2009 la scrisoarea episcopului László Tőkés

Domnule episcop Tőkés László,

 

În urma scrisorii dumneavoastră, pe care mi-aţi adresat-o în ziua de 9 februarie 2009 via e-mail, doresc să vă spun că am rămas surprins de cele prezentate, precum şi de preocuparea pe care o aveţi faţă de enoriaşii Diecezei de Iaşi, de confesiune romano-catolică, şi am dispus o analiză la faţa locului după cum era firesc.

Din cele constatate de delegatul nostru, precum şi din declaraţia scrisă a parohului locului, pr. Inocenţiu Arcana, un păstor foarte preţuit în comunitatea Nicoreşti, a reieşit că nimeni nu se împotriveşte orei de limbă maghiară în şcoală, într-un cadru legal, organizat, dacă acest lucru se cere şi se impune, aşacum nu se împotriveşte nimeni desfăşurării orelor de limbă engleză, franceză, germană, italiană etc. Programa şcolară se întocmeşte în conformitate cu normele de învăţământ şi necesităţile reale ale şcolii şi comunităţii.

Cu privire la atitudinea parohului de Nicoreşti şi a altor preoţi, la care dumneavoastră faceţi referinţă, nu s-a verificat "o adevărată campanie duşmănoasă faţă de educaţia în limba maghiară". Mai degrabă se poate constata o grijă pastorală pe care preotul paroh o desfăşoară în parohia încredinţată, pentru a veghea la liniştea, la moralitatea şi la credinţa enoriaşilor care îi sunt încredinţaţi.

Din analiza făcută în parohia menţionată nu a rezultat că părintele ar fi fost împotriva învăţării vreunei limbi, cu atât mai puţin împotriva învăţării limbii maghiare, mai ales că multe persoane din localitate lucrează în Ungaria. Nici credincioşii, întrebaţi fiind, nu au înţeles că parohul ar fi luat atitudine împotriva limbii, ci i-a avertizat asupra modului de lucru al celor două persoane venite în sat, care au trezit şi trezesc suspiciuni.

De altfel, e firesc să-i simţim pe maghiari ca fraţi, de care ne leagă nu numai conjunctura istorică, ci şi cea geografică şi confesională. Păstrez, de asemenea, convingerea că fiecare are dreptul să-l laude pe Dumnezeu în limba lui şi, mai ales, sper să fiţi de acord cu noi că oamenii trebuie să fie respectaţi în ceea ce declară a fi. E drept, dumneavoastră vorbiţi de "ceangăii maghiari" din Nicoreşti şi din alte sate, dar recesămintele făcute de statul român arată că ei, în marea lor majoritate, s-au declarat şi se declară români şi catolici.

Sper, mai departe, să fiţi de acord cu noi, că oamenii nu trebuie învrăjbiţi de alte persoane venite din afară şi nu e bine să fie tulburaţi în convingerile lor cu privire la naţionalitate sau limba pe care o vorbesc. Este un semn de mare respect a avea încredere în declaraţiile lor, în capacităţile lor de a-şi conserva obiceiurile, de a-şi păstra credinţa şi de a trăi în pace cu toţi.

Nu cred că li se face un serviciu în păstrarea dialectului sau graiului pe care îl vorbesc, atunci când din afată li se propun alte valori, altele decât acelea pe care le simt şi le declară.

De altfel, în Dieceza de Iaşi nu avem parohii ale "ceangăilor maghiari", cum afirmaţi în scrisoarea dumneavoastră, ci mereu s-a vorbit despre parohii cu credincioşi romano-catolici. Datoria noastră, aşadar, este să slujim poporul nostru credincios în limba pe care o cunosc toţi şi în respect faţă de oricare altă limbă pe care ei o folosesc, bine ştiind că Biserica Catolică nu este legată de o limbă sau alta, ci le preţuieşte pe toate ca daruri ale lui Dumnezeu.

Cred, apoi, că o datorie a noastră, pe lângă cea a conservării tradiţiilor, a moştenirilor cultrale şi credinţei, trebuie să fie cea a înlăturării sărăciei în care se află mulţi dintre locuitorii meleagurilor noastre: drumuri proaste, lipsa unor mijloace moderne pentru un trai decent, munca pe ogoare cu mijloace rudimentare, necesitatea de a lucra departe de casă pentru întreţinerea familiei, precum şi dificultatea de a accede la diferite şcoli şi funcţii din societatea de azi etc. Toate acestea mă îndurerează şi mă preocupă deopotrivă.

În speranţa că prin calitatea pe care o aveţi veţi putea contribui mai mult la eradicarea sărăciei şi mizeriei acestor zone, care uneori sunt date uitării, la creşterea şi dezvoltarea condiţiilor de trai ale enoriaşilor noştri, şi cu încrederea că despre aceste lucruri benefice vom mai putea vorbi, vă doresc binecuvântare şi har de la Domnul.

 

Cu respect şi frăţească dragoste,

Petru GHERGHEL

Episcop de Iaşi

<<<


Printati aceasta pagina